Un gol umplut
peste morbide
amagiri
intunecand un gand arid
framantat
peste ochiul obtuz
peste fresce cosmice
pline de remuscari
stinse in palide amintiri
vii si lucide
lungindu-si trupul
de-a lungul diodelor
incapsulate intr-un labirint
desertic
impaciuitor destin
umpland buzunare
inveninate
spasmodice coapse
in miscare
si asceze diforme
soptesc viermarului mizeria
in calmele necunoscutelor simfonii
fara poveste un povestas
isi plange angoasele
lesului de piatra
in cascadele reveriilor obscene.
Te trezesti intr-o dimineata si realizezi ca este dimineata,dintr-un reflex comun acceptat de oamenii care au pus nume lucrurilor…si pentru ca nu ai nimic altceva mai bun de facut,te intrebi care este rostul tau intr-o lume,in care totul are nume…Doar ca tu,pe al tau l-ai uitat sau si mai rau,nu l-ai stiut niciodata…Incerci mai apoi,sa iti dai sens…pentru ca iti este scris in codul genetic,ca macar cind treci strada,sa nu dai peste masini..incerci sa nu te lovesti de celelalte corpuri eterice lipsite de consistenta,care umbla fara cap si fara coada,pe intimplatoare trasee,descriind cercuri neconcentrice care le poarta de nicaieri spre nimic…
RăspundețiȘtergereRealizezi deodata ca si tu,la fel ca si ei,vii de nicaieri si te indrepti spre niciunde…si cit de trist poate fi sa iti dai seama,ca nu reprezinti nimic,intr-o lume in care totul are nume..Doar ca tu pe al tau l-ai uitat,sau poate nu l-ai stiut niciodata…
DragosDM.
Si oare normalitatea asta in care ne acoram zi de zi sa fie calaul rutinei?!Desigur nu contest asta....cautarea e labiritul gandurilor infierate....Teama un drug abscons al obsesiilor....Peste un timp tacerea va spulbera praful agnostic al furnicarului cotidian....Da si cata groaza te cuprinde pe de-a intregul....Nu sau poate finalitatea gandurilor e o inlatuire.....Absolut!
RăspundețiȘtergere