Priveam cum arunca o grimase stravezii in coltul palid al foii. Literele inganau un REQUIEM pe care-l uitasem. Orele se scurg usor ca niste pete pe hartiaintriganta.Da!Trebuie sa o fac vorbeasca cu mine.Nu-mi gasesc cuvintele!Am auzit de la cineva ca jocul e facil.
In fata unor fete palide eu stau si ma intreb: O REALITATE A JOCULUI ILUZORIU IN ATEMPORALITATE - OARE VALSEAZA PESTE FETELE CREPONATE?
Incerc sa inteleg asta.Nu cred in pantomima. De multe ori se intampla ca hartia sa fie doar un joc. Pixul dansa frenetic peste liniile trasate perfect. O caligrafie ingrijita a unui autor anonim.
Cu ceva timp in urma am dat pas la un tip. De fapt mi-am dat seama ca a fost o miscare inteligenta.Cata vigilenta, nu-mi vine sa cred!De fapt ....nu nimic...doar ca atunci cand ma trezesc dimineata am o privire tampa rau de tot, asta din cauza orelor petrecute in compania pixului meu. Da am pixuri preferate pe care le-am educat sa scrie frumos.Ce tampit mi-a iesit! Acum stiu ca fetele creponate sunt o inventie magnifica.
Imi imaginez o serie de lanturi ascunse care danseaza pe muchie de cutit. Ce farsa?!Aud pasi cadentati pe strada apartinand unor oameni fara chip, o boare usoara imi inunda narile, porii, sufletul.
Pixul continua sa danseze frenetic peste liniile perfect trasate.
Un val de indei imi inunda creierul. Imi dau seama de asta in timp ce fiecare neuron isi testeaza elasticitatea pe baza calmului meu.
Nu ma enervez prea des si mi-ai putea reprosa un singur lucru:CINISMUL.Admit asta cu nonsalata.De ce as minti???Imi beau linistita cafeaua intr-o zi ca oricare alta.Poate fi o zi de week-end cand diminetile sunt lungi si tarzii.
O minte ascutita pluteste peste gramezile de oase frante.Repetam in sinea mea : gandesc deci exist in timp ce bucatile de creta color se risipesc odata cu fumul de tigara care se ridica subtil in aer.Astazi e o noua zi.
O sa pictez peste picaturile de speranta naufragiate intr-un chevalet imbibat de uleiuri. Azi nu este maine.Acum ceva timp m-am chinuit sa adorm. Orbecaitul este un sport artistic de sorginte elitista si nu are nimic a face cu monotonia.
Aprind o lumanare parfumata.Interesant?!Te lasi purtata de un gand razlet care se pierde la fel de repede ca o scanteie in aer.
Gramezile de oase zac in scrumiera.Nu am timp sa notez acesta senzatie plina de aroganta.
E Moartea.Cum?!Tu vorbesti serios?O moarte serioasa este sinonima cu tacerea.Ma agit. Nu vreau sa accept asta!Cine ar accepta?!
Imi arunc un ochi peste bucatile de hartie pline ochi de fiinte si clipe de ceara.
Nu-mi plac deloc.Lucrarile mele sunt nisipoase situate la limita dintre ABIS si REINVIERE.
Caut niste cuvinte.Nu le-am gasit, poate ca nu le voi gasi asa de usor.Moartea cuvintelor un paradox.Nu cauta sa intelegi asta. Accepta ceea ce ti se ofera: PARADOX.
Calculez atent fiecare optiune in parte: campul de maci.Mi-am dat seama ca am nevoie de timp.Rosu - un schimb banal de reprosuri care imi impaienjeneaza ochii. Absurd.Totul.Absurd. Nu! Urasc absurditatile si totusi cuvintele moarte sunt surdo-mute. Nu mai aud.
Tacere peste absurd.Indefinit pana la absurd pana la infinit, fie cu plus sau cu minus - TIMPUL?!
Tacerea mecanica e obscena.Refrenul nu exista.Tai tot.Variantele capata valente multiple cu fiecare ora.
O picatura de diluant.Gata!
Arunca pastila.Sfrr in aer.Inventez o paleta de cuvinte care vor fi definit generatia mea de tampiti si aroganti ancorati in clarul obscur la realitatii.Am ajuns in varf idiotilor!
SATISFACUTI?!Raspunsul e un glas singular:pana la refuz.
Intr-un timp unii dintre noi isi contruiesc o lume egocentrista pantru ca habar nu au de open mind sau macar point of views.
SUFERI DES DE CRIZE DE PAROXISM, FRUSTRATULE?!Limitati ca intotdeauna -asta este generatia mea o sleahta de constipati, astia sunteti.Ti-am calcat orgoliile in picioare?!Ei rahat!Sa mori tu ?A si mai era ceva VA LIPSESTE ATITUDINEA CU DESAVARSIRE.
Nu ma impresioneaza cu nimic!
V-ati constipat?!Pana una alta va urez pofta buna sa va hraniti in continuare cu jumatati de masura, asta scoate ce e mai bun din voi. O generatie fara forma si fond care va fi mereu ca un sac spart la fund.Va lipseste elementul de baza pe ici pe colo pe unde vreti voi sa fie!
Cred in puterea cuvintelor.Pana una alta eu si cuvantul facem o echipa geniala, in timp ce realitatea e un joc de domino cu accente grave de non- culoare. Asa cum unii dintre voi vad alb si simt negru.
In penumbra unei cutii de chibrituri lumea este un sunet universal care pulseaza in girusurile memoriei involuntare, fluxurile vor fi intotdeauna aceleasi.
Trupul ti se ofileste de atatea iluzii.
Viata este o iluzie in sine pe care o acceptam sec si insipid. Incercam sa anin ceva din glasuirea unor idei spulberate ca un praf subtire alungand oboseala din vagaunile ochilor mei.
Ingan somnul peste ticaitul stresant al ceasului. Este ora patru. Se poate sa fie si cinci, sau la fel de bine sa ma fi trezit inainte ca somnul sa-si fi facut efectul.
Benefic.
Ingan somnul. Nu vreau sa dorm. Au trecut ani.
Colivia s-a inchis demult.
E un unghi mort prin care privesti realitatea intro cascada lubrica.Usile scartaie.
Ma obsedeaza timpul.Stresant nu-i asa?Orele se dau pe spate.Limbile ceasului se dilata peste cuvinte.
Cuvintele tin de foame.Este asa de satios atunci cand savurezi intelesurile lor.
Secretul este un joc.Regulile apartin inhibatilor.Este deja mult prea mult sa-ti impui deverse scorneli ale fanfaronilor.Trebuie sa ne minunam de atatea apelative incolore.
O lume a limbajului atrage dupa sine un dualism greu de explicat.
Suntem orgoliosi!
O generatie de lunatici si naivi.Ieri Boul Baltii era doar o fantoma neutra.
Cred ACUM, AICI SI AZI.
KITSCH!
Refrenul este un papagal.
STOP!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu