Viata noastra este un gand frumos sau poate nu, si uneori poarta schitzele unei scarbe generale de tot si toate.
Se poate intampla la fel de bine ca viata noastra sa fie o fila alegorica o forma intransigenta a unei povesti despre o pereche ne nouri mari albi si pufosi un rezultat al exuberantelor trecute odata cu varsta.
Nu stiu decat ca exuberanta este o formula agresiva a emotiilor, sau poate ca agresivitatea ne face mai fermi in a privi ordinea lucrurilor. Ne luptam cu timpul pentru ca vrem sa fim temerari si cuceritori pentru ca cei din jur isi arunca sagetile asupra noastra.Cred si am crezut mereu in parerea mea dar in acelasi timp imi dau seama ca totul se face praf in fata dependentei acute fata deoameni.La fel cum am mai spus-o sunt dependenta de oameni.
Si gandurile imi intuneca privirea pentru ca niciodata nu avem siguranta de a fi undeva candva din cauza unor factori externi, cum ar fi Timpul.Urasc Timpul si tot ceea ce este legat de el, mai ales clipa sau un moment suspendat la modul absolut, si fac apel la intentiile tradatoare ale acestuia, mi-am crispat neuronii de sute de ori si degeaba.
Nu vreau sa aud niciodata vorbindu-se despre depresii infinite, toti trecem peste impasuri in viata noastra cert este ca nu trebuie sa dramatizam ci sa cautam in a valorifica aceste reminsicente destul de hade ale vietii noastre.Nu te lasa prada depresiei pentu ca iti poate fi fatal, da era sa uit de asta e una dintre regulile care trebuie tintuite de neuronii crispati.
Cautam desavarsirea in sine si nu stiu daca vreunul dintre noi a reusit, inca un impuls pentru a incerca macar sa fim noi insine si sa nu privim dupa paradigme aleatorii.
Cautam pe dracu in patru degeaba, tot se vor gasi capete suficient de obtuze in a te contrazice si a-ti face tot felul de entorse paranoice.Sincer parerea celorlalti este evaluata in functie de corectitudinea afirmatiilor. In caz contrar ma fac ca ploua, ca si asa ploaia asta picata din senin e o gura de aer proaspat pentru toti.
Rezonam in expresii bufematice pentru ca ne place sa fim al dracului de destepti cu o mie de scaune la cap sa ne spanzuram neuronii la maximum pentru ca minimul este o scuza ieftina.
Ne pierdem in detalii si nici macar nu luam la cunostinta de acest fapt.
Idei, idei, idei, idei.....
Neuronul ...doar unul a mai ramas. Ne impaiem mintea cu tot felul de expresii gangalofile.
Facem.Credem.Exista?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu