Marea fuga creativa isi arunca punctele de suspensie si e dureros sa crezi ca scrisul este o activitate atroce.Poate ca atrocitatea scrisului se ascunde in claritatea faptelor prezente pe care unii sau altii le neglijam.Poate din obisnuinta ne descretim fruntile atunci cand transmitem franturi de viata spuse cu sinceritatea de rigoare, desi incerc de foarte multe ori sa-mi pastrezi integritatea unui scepticism aproape hilar cand ma gandesc la toate astea.In alegare ecoul aproape ca nu exista decat in mintea obturata a fiecarui individ care-si construieste perseverenta creativa pe baza unor idei si fapte curente , asadar nu va ploua prea curand si ploaia nu se va face prezenta printre sirurile infinite de intelesuri amalgamate.
E aproape liniste si credeam ca am plecat de zece minute din spatiul care mi-a cucerit mintea cu prejudecata de a nu fi la modul absolut. Cata ostentatie hibrida sa-mi fi intunecat ratiunea?Nu am nici un raspuns sau poate ca raspunsurile sunt vehemente si la fel de prafuite ca o civilizatie care nu a existat niciodata decat in mintea unor oameni despre care nu se stie nimic.Un alfabet profan razbate prin linia fina a grafismelor trasate maiastru in sensul unei creativitati convulsive – Poti sa crezi oare ca fuga creativa este motivul real pentru care existenta isi intensifica trairile cu un minimum sau maximum de inadvertenta?Sinceritatea unui raspuns nu acopera insuficientele individuale acele mici hibe pe care umanul eu le ascunde in zeci sau poate sute de masti contemporane. Nu este posibil?!Ba da totul este posibil numai circumspectia faptelor ascunde un substrat aparte un pik diferit fata de alte diferente umanizate.Ne individualizam intrun cerc imaginar si avem curajul in a rupe legaturile atemporale pentru ca realitatea sa isi verse fervoarea cuvintelor prezente.
E vara! Am uitat ca alarma telefonului suna exasperanta si definitorie spre un nou drum.Stii sperantele sunt nise personalizate in spatiu si timp.Totul dar absolut totul se transforma continuu cu o viteza fulminanta si de cele mai multe ori nu remarcam asta- poate in acele cateva clipe lucide pe care le respiram de fiecare data cand incercam sa unesc doua puncte cardinale- Gandesc mult si nu mi-am imaginat nimic ci doar am schitat cateva franturi existente.Si nu stiu ce e viata si moartea sau daca ele merg impreuna- cautarea de sine e un fapt abstract fara nici un fel de artificiu – Ma sufoc imi repetam mereu ca sufocarea e o monada spiritual care macina prin nesiguranta zilei de maine speranta-
Nimic mai incantator decat sadismul extrem derivat din sodomia sociala! A gandi in sensul cruzimii absolute configureaza un sens alegoric cu identitati schizoidale – Nu exista sanse asa cum sansele egale se masoara cu viteza unui secundar anihilat de abisul cotidian. Favorul suprem apartine de o ancora temporala in contingente interpersonale fara suspans sau puncte susceptibile, pentru ca maladia sa –si arate coltii mai inversunata ca nicio data. Nu ecoul ci refrenul isi ascunde sensurile dincolo de privirea pierduta a miilor si sutelor de campuri semantice ale vietii fiecaruia. Schilodit va fi fost cel ce va indrazni sa creada in trucaje intelectuale care trec neobservate si in acelasi timp lasa urme adanci pe fonduri monocrome.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu