Or mai fi fost maratoane, dar eu una nu am auzit de nici unul.In penumbra cuvintele obsccure isi iau avant mai devreme sau mai tarziu, asta depinde de dispozitia artistului.
Ne extirpam realitatea prin porii propriei noastre cunosteri.Ajungem de foarte multe ori la concluzii independente de vointa noastra.
Scrie.Acum.Aici.
Am recuperat cu greu timpul pe care mi-l dedic pentru a scrie.Concluzii livresti in fond si la fel de insignifiante.
O existenta languroasa este un fel de a spune fatidic pentru a te autodefini.
Aici.Nicaieri.Niciunde.
Timpul?!O gluma proscrisa.
Timpul alege pentru noi si de cele mai multe ori devenim fara sa vrem ansele indescriptibile pe culmile disperarii.
INSOMNIE.
Sufar de insomnie acuta. Un pik din putinul de ieri, un somn narcotic, fad si lipsit de reverberatii la timpul prezent.
Maine o sa uitam tot.
Stiu ca fara cuvinte lumea ar fi un carusel mut.Acum cateva minute orele plangeau marea trecere intr-un cadran mare si OPAC.
SOMNUL NARCOTIC!O bizarerie una peste alta.Nu exista TIMP. Un artist isi calculeaza emotiile in functie de dramatismul cunosterii. Deplangem timpul- un de facto comun despre care nu stim nimic.
Un ras isteric imi zgarie auzul.Cand?De multe ori gandim ca VIATA este un puzzle alegoric decupat in forme si sensuri diferite.Percepem realitatea ca pe un colaj in sine, un rau necesar fara de care viata noastra ar esua spre alte sfere.
Gandim.Nimic in fond. Nimic din ceea ce crezi tu ca iti apratine nu va fi niciodata al tau.
Invata ca oamenii nu sunt bunuri materiale. Adevarata conventie nu se gaseste pe nicaieri, ci se INVATA.
Orasul Tomberon rasare sub fiecare fir de zapada sfidand regulile si efectele ceasului. Suspendat de-a dreptul, Orasul e pustiu, un loc gol, o bucla intre spatiu si timp.Scriam cu nesat ceva cuvinte alambicate si de fiacre data imi aduc aminte de acele cuvinte nescrise care imi umfla creierii si imi piseaza neuronii : PRO-SCRIS un nume, un cuvant sau poate teama de a afla cu adevarat ca numai unele cuvinte sunt cele mai potrivite pentru A SCRIE.Nu nu sunt din tagma nemuritorilor si poate ca ma simt excelent azi , asa cum am fost mereu: vesela. A vorbi despre cuvinte e o teoreticizare a unei estetici de inceput de secol 20, asa cum spunea unu' estetica banalului zace in fiecare dintre noi ARTA se rezuma in a scoate din banalitate elixirul vietii. Privesc in gol orele care se scurg incuiate intrun cadran de ceas.
Obsesiile scriitoricesti, ce aiurea suna eu nu sunt scriitoare ci o'' biata '' aspiranta ca odata undeva, candva o sa publice ceva. Spuneam ca obsesiile scriitoricesti au un farmec aparte, greu de deslusit cu ochiul liber. Nu sunt scriitoare. Pot vorbi ore in sir despre impulsuri scriitoricesti si despre o existenta dusa pana in panzele absurdului.
A vorbi in cuvinte idioate - asta habar nu am ce ar fi?!De fapt e bine sa credem in lumea asta NEBUNA pentru ca pana la urma face parte din noi, fie ca vrem sau nu sa acceptam asta.Suna asa de tampit!
A fi idiot la modul absolut asta mi se pare un de facto genial.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu